Mătrăguna și dragostea

În practicile magice românești mătrăguna a ocupat întotdeauna un loc deosebit de important. Se credea despre ea că este o plantă cu virtuți magice – fiind aducătoare de noroc în dragoste și de prosperitate. În popor exista credința că mătrăguna strălucește noaptea ca și o perlă și - tocmai de aceea poate - mătrăguna era considerată un simbol al feminității și al fertilității. Mătrăguna (cunoscută și sub numele de Beladonă, Cireaşa lupului, Doamna-codrului, Doamna-mare sau Iarba-codrului) crește prin locuri umbroase și înflorește în perioada iunie-iulie. Planta întreagă - dar mai cu seamă fructele ei - sunt deosebit de otrăvitoare, mătrăguna fiind probabil cea mai toxică dintre ierburile care cresc pe la noi, fapt ce a consacrat-o ca fiind o adevărată “iarbă a vieții și a morții”.

Mătrăguna

 

Mătrăguna a jucat întotdeauna la români un rol important în ritualurile de aducere a dragostei: când făcea de dragoste se ducea fata la pădure, rupea mătrăguna cântând și o purta cu sine; când făcea de urât, o rupea plângând și o dădea flăcăului pe care îl fermeca ca să o poarte fără să știe și astfel “bine să nu-i fie”.

Beladonna sau "doamna codrului"

Mătrăguna - vechi ritualuri de aducere a dragostei

 

“Fata care voiește să fie îndrăgită de feciori și să se mărite mai degrabă, se îmbracă într'o zi de sec sau într'o zi de Luni, Miercuri sau Vineri, în hainele cele mai noi și mai curate ce le are, ia o față de masă curată, o jumătate sau chiar și o oca de holercă, un păhărel și o pâine. Cu toate obiectele acestea se duce de dimineață până nu răsare soarele la Mătrăgună, pe care o înconjoară de nouă ori una după alta zicând:

Mătrăgună, poamă bună,

Mărită-mă'n astă lună,

De nu'n asta'n ceialaltă,

Să mă știu că-s măritată.

(…) Apoi fata așterne fața de masă lângă tulpina Mătrăgunei, pune sticla cu holercă și pâinea pe dânsa, umple păhărelul cu rachiu și cinstind planta zice:

Mătrăgună,

Poamă bună!

Eu te cinstesc cu cinste,

Cu dragoste și cu pâine,

Să vie norocul la mine…

Norocul când s’o împărțit

Eram cu plugul la câmp

Puțintel mi s’a venit,

Eu Mătrăgun’am sorocit !

După aceste cuvinte fata bea holerca din pahar și umplându-l din nou stropește cu dânsul Mătrăguna. Tot așa împrăștie și o felie de pâine. Apoi ia pâinea rămasă în fața de masă, pune sticla cu holerca pe cap, iară paharul plin ținându-l în mână se întoarce spre casă tot cântând și chiuind cuvintele, pe care le-a pronunțat când a încunjurat Mătrăguna.”

"Fermecătoarea..."

 

Acest ritual era repetat întocmai în zilele de Miercuri și de Vineri care urmau – fata care își făcea de dragoste având însă grijă să se întoarcă mereu acasă pe un alt drum decât cel de ducere pentru ca farmecul să nu fie făcut în zadar. 

 

“Vinerea, după ce face tot ce s'a arătat mai sus, rumpe Mătrăguna sorocită, o pune în fața de masă și o duce acasă. Aici o pune sub căpătâi și o ține până ce înserează, când face baia dintr'ânsa și se scaldă. Sâmbătă de dimineață duce Mătrăguna întrebuințată iarăși înapoi și-o lasă acolo de unde a săpat-o. E de'nsemnat că de astă dată, când se'ntoarce spre casă, nu numai că nu merge pe calea pe unde s'a dus, dar nici nu se uită înapoi. După acestea, crede fata că partea ei, ursitul ei, în scurt timp are s'o ia de nevastă.”

Acest ritual magic de aducere a ursitului cu ajutorul mătrăgunei precum și cel care urmează au fost descrise de folcloristul Simion Florea Marian în articolul „Mătrăguna și dragostea la Români”, publicat în numărul din 31 ianuarie 1880 al revistei „Albina Carpaților”:

  

“Fata care voiește să-și facă de dragoste, ia puțină făină de grâu, o amestecă cu zahăr și cu miere și frământându-le pe tustrele la un loc, face dintr'ânsele o pâinișoară mică, un fel de turtiță și puind-o ca să se coacă la piept, între țâțe, zice:

Cum se țin țâțele laolaltă,

Așa să se țâie de mine și ursitul meu

Care mi-e dat de la Dumnezeu!

După ce se coace pâinișoara, o ia dimpreună c'o bucățică de sare și c'o jumătate de oca de holercă și într'o Joi sau Sâmbătă de dimineață, până nu răsare soarele sau și mai de noapte, se duce cu două sau trei alte fete sau neveste unde știe că se află vreun corciu de Mătrăgună. Soațele sale trebuie să fie din amicele ei cele mai bune, cu care nu s'a certat niciodată și cu care nici nu se va certa sau nu se va pismui vreodată. Ajungând la destinațiune pun pâinișoară, sarea și sticla cu holercă (rachiu) lângă rădăcina Mătrăgunei și înconjoară planta tustrele de trei ori tot jucând și chiuind:

Mătrăgună,

Doamnă bună!

Eu te sorocesc cu pâine și cu sare,

Tu  să-mi dai cinste și dragoste mare,

Și noroc

Ca să joc,

Și’n norod când mă voi duce

Toți feciorii să m’apuce

La’ntrebat

Și la jucat,

Să fiu jucată

Și’ntrebată,

Căutată

Și sărutată,

Ca mine să nu mai fie altă fată!

După acestea, fata ia sticla cu rachiu şi'nchină cu dânsa la altă fată, numind-o de fiecare dată cu numele feciorului pe care și-a pus ea ochiul. Apoi, după ce'nchină şi bea fiecare câte-o gură bună de rachiu, încep a se pișca și a se drăgosti, a se veseli, a cânta și-a chiui. Când însă fata care-și face de dragoste pișcă pe vreuna din amicele sale, acesteia nu-i este iertat să zică: "șezi" sau "dă-mi pace"- sau "du-te'ncolo" căci în cazul acesta farmecul n'are nici un efect.

Vrăjitoarea...

 

Când se cinstesc una pe alta fetele stropesc și Mătrăguna cu câte puțin rachiu. Apoi sapă planta și o iau cu dânsele, lăsând în locu-i pâinea și sarea. Sticla cu holercă însă o duc cu sine și pe când se'ntorc acasă tot cinstesc, joacă și chiuie pe lângă versurile arătate mai sus o mulțime de hore sau chiuituri, îndătinate mai ales la nunți. De cumva le surprinde cineva când înconjoară Mătrăguna sau numai le pândește și după plecarea lor ia pâinea și sarea din urma Mătrăgunei săpate, atunci se zice că fetele cu farmecul ori nebunesc, ori în cazul cel mai bun n'au nici un folos din osteneala lor. 

 

Citește și: Din tainele mătrăgunei

Multe fete surprinse la săparea Mătrăgunei, după cum afirmă cele mai multe Românce știutoare, au nebunit și numai după un timp foarte îndelungat și-au venit iarăși în fire. Păstrarea secretului este dară de cea mai mare însemnătate la sorocirea și săparea acestei plante. Făcând astfel, fata crede că are să fie îndrăgită de toți și feciorul pe care și-a pus ea ochiul trebuie s'o ia de nevastă.”